Ñторінка: 3 : 2 : 1
Mânioasa
:
 ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2008-11-03 (13635 афішуваннÑ)
Moartea lui Fulger
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2005-05-21 (35224 афішуваннÑ)
Noapte de vara
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2005-03-30 (32575 афішуваннÑ)
Noi vrem pământ
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2005-06-24 (19039 афішуваннÑ)
Non omnis moriar
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2008-02-06 (4846 афішуваннÑ)
Nu te-ai priceput
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2006-03-22 (15094 афішуваннÑ)
Numai una
: Balade si idile, 1889
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2005-06-25 (38492 афішуваннÑ)
Nunta Zamfirei
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2004-02-25 (20025 афішуваннÑ)
O noapte pe Caraiman
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2006-03-22 (4643 афішуваннÑ)
O scrisoare de la Muselim-Selo
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2005-04-28 (14425 афішуваннÑ)
Oltenii lui Tudor
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2009-10-13 (4864 афішуваннÑ)
Pașa Hassan
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2005-04-28 (37249 афішуваннÑ)
Pe langa boi
: Balade si idile - 1891
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2004-07-13 (25500 афішуваннÑ)
Pierirea Dacilor
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2010-03-05 (4767 афішуваннÑ)
Podul lui Traian
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2005-04-28 (5776 афішуваннÑ)
Poetul
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2005-06-16 (5339 афішуваннÑ)
Pomul Craciunului
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2002-12-28 (14353 афішуваннÑ)
Povestea gâștelor
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2005-04-19 (123268 афішуваннÑ)
Prahova
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2008-11-03 (6483 афішуваннÑ)
Prutul
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2005-05-03 (6031 афішуваннÑ)
Raport
: (Luarea Griviței, la 30 august 1877)
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2009-07-16 (6023 афішуваннÑ)
Rea de plată
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2005-09-25 (9542 афішуваннÑ)
Regina Ostrogotilor
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2002-09-23 (10673 афішуваннÑ)
Rugămintea din urmă
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2011-12-13 (11264 афішуваннÑ)
Scara
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2006-02-17 (35052 афішуваннÑ)
Scumpă țară românească
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2009-10-19 (8151 афішуваннÑ)
Spinul
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2005-04-28 (8156 афішуваннÑ)
Sulamita
: -nepublicata în volume-
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2006-06-03 (6794 афішуваннÑ)
Sus inima
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2009-10-19 (8101 афішуваннÑ)
Toamna
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2009-09-28 (51882 афішуваннÑ)
Trei, Doamne, si toti trei!
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2002-12-06 (23076 афішуваннÑ)
Un basm
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2004-01-06 (10358 афішуваннÑ)
Unul ca o sută
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2005-06-19 (7003 афішуваннÑ)
Vara
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2005-04-28 (49783 афішуваннÑ)
Vestitorii primăverii
: poezii pentru copii
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2005-06-18 (94261 афішуваннÑ)
Zobail
:
ÐŸÐ¾ÐµÐ·Ñ–Ñ 2008-11-03 (5369 афішуваннÑ)
Ñторінка: 3 : 2 : 1 |
|
|
|
|
|
Ð‘Ñ–Ð¾Ð³Ñ€Ð°Ñ„Ñ–Ñ George Coșbuc
George Coșbuc (n. 20 septembrie 1866, Hordou, comitatul Bistrița-Năsăud, azi Coșbuc, județul Bistrița-Năsăud — d. 9 mai 1918, București) a fost un poet român din Transilvania, membru titular al Academiei Române din anul 1916.
George Coșbuc s-a născut al optulea dintre cei 14 copii ai preotului greco-catolic Sebastian Coșbuc și ai Mariei, fiica preotului greco-catolic Avacum din Telciu. Copilăria și-o va petrece la Hordou, în orizontul mitic al lumii satului, în tovărășia basmelor povestite de mama sa. Primele noțiuni despre învățătură le primește de la țăranul Ion Guriță, dintr-un sat vecin, despre care Maria Coșbuc auzise „că știe povești”. De la bătrânul diac Tănăsucă Mocodean, Coșbuc învață a citi încă de la vârsta de cinci ani.
Poetul și-a început studiile la școala primară din Hordou, în toamna anului 1871, pe care, din motive de sănătate, le întrerupe după clasa I. Din toamna anului 1873, pentru clasele a II-a și a III-a, urmează cursurile școlii din Telciu, comună mare pe Valea Sălăuții, învățând germana cu unchiul său Ion Ionașcu, directorul școlii. În clasa a IV-a (1875), se află la Școala Normală din Năsăud, pe care o absolvă pe data de 21 iunie 1876. În toamna acestui an, Coșbuc se înscrie în clasa I a Gimnaziului Fundațional din Năsăud; de atunci datează și primele contacte cu operele scriitorilor români și cu literatura universală: Lenau, Heine, Chamisso, Bürger și alții. La liceul din Năsăud erau profesori cu o pregătire serioasă, se punea accent pe studiul limbilor și al literaturilor clasice, încât Coșbuc și-a format aici o temeinică bază pentru cultura sa. Începe să scrie versuri și activează în Societatea de lectură Virtus Romana Rediviva a gimnaziului, din clasa a V-a (1880 - 1881) ca membru extraordinar. În clasa a VII-a, Coșbuc este ales vicepreședinte al societății, iar la 2 octombrie 1883 devine președinte. Publică în paginile revistei Muza someșeană (1882 - 1883) primele poezii, citește la ședințele societății traduceri din Rückert, Petõfi și o poveste populară, în 600 de versuri, Pepelea din cenușă. Contactul cu literatura clasică, mai cu seamă latină, cu principalele opere ale literaturii europene, dragostea față de folclorul românesc și față de cărțile vechi îi marchează, din această perioadă, destinul creator. În mai 1884 își susține examenul de bacalaureat, după trecerea acestuia, în toamna anului 1884, se înscrie la Facultatea de Filosofie și Litere a Universității maghiare din Cluj, care avea pe atunci și o catedră de limbă română. A continuat studiile clasice, frecventând cursurile de istoria grecilor vechi, traducere și interpretare de scrieri alese din Cicero, teoria și istoria retoricii la greci și romani, sintaxa greacă și istoria literaturii latine. A fost numit în comitetul Societății Iulia a studenților români; își începe colaborarea la Tribuna din Sibiu (decembrie 1884).
În noiembrie 1886, bolnav și confruntat cu diverse dificultăți materiale, nu mai figurează printre studenții clujeni, frecventând doar anumite cursuri universitare. Continuă colaborarea la Tribuna, publicând Atque nos, Fata craiului din cetini, Draga mamei, Dragoste păcurărească. Ioan Slavici, directorul Tribunei, îl caută personal la Cluj pentru a-l atrage în redacția revistei și pentru a stabili cu el o eventuală colaborare. Publică la revista din Gherla Cărțile săteanului român, continuă să tipărească în Tribuna povești și basme versificate (Fulger, Brâul Cosânzenii, Tulnic și Lioara), corespondează cu Slavici, care îl cheamă la Sibiu, în redacția ziarului. Din vara anului 1887 poetul începe să lucreze ca redactor la Tribuna, inaugurându-se astfel o etapă hotărâtoare în formația sa.
În aprecierile criticilor literari, Coșbuc este văzut ca un mare talent, mai presus de toți, care a reușit să depășească dulcegăria somptuoasă a lui Vasile Alecsandri și filozofia sufletească sfâșiată a lui Eminescu. Vorbind despre „cântarea” lui Coșbuc, Octavian Goga apreciază că ea „se desfășoară în imnul vast al naturii”. Totodată, natura creată de Coșbuc este o natură umanizată, robustă, fremătătoare, în necontenită germinație; asupra ei își exercită activitatea specifică țăranului (Dumitru Micu). Creațiile coșbuciene primesc un caracter de veridicitate puternic în ochii criticii, prin faptul că scriitorul cunoaște „toată viața țărănească, de la bucuriile și veselia nunții, până la durerea morții, toate năcazurile țărănești (...) nu din cărți, ci trăite de el” (Constantin Dobrogeanu-Gherea).
|
Рекомаð½ð´Ð¾Ð²Ð°ð½ñ– текÑти
